Cred, mărturisesc și aștept viața veșnică – o istorie teologică a Simbolului Niceo-Constantinopolitan 33337

Cred, mărturisesc și aștept viața veșnică – o istorie teologică a Simbolului Niceo-Constantinopolitan

„O istorie teologică a Crezului Niceo-Constantinopolitan constituie un demers fascinant și un itinerar ce pornește de la mărturisirile de credință ale Noului Testament, ca aceea a lui Petru, făcută la Cezareea lui Filip, când a răspuns la interogația Mântuitorului prin cuvintele: «Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu» (Matei 16, 16). Prin astfel de formule de credință sau homologhii, creștinii începuturilor au creat primele sumare ale credinței în Sfânta Treime și în Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Istoria Simbolului credinței este descrierea amplificării și augmentării scurtelor homologhii și sumare de credință ale Bisericii primare datorită noilor contexte în care Biserica a trebuit să propovăduiască și să apere credința. Dezvoltarea formulelor de credință inițiale a constat într-un proces de prelucrare succesivă a micilor «crezuri» ale începutului, în special simboluri baptismale, până la standardizarea lor în cele două mari simboluri ale Bisericii primelor veacuri, Simbolul Niceo-Constantinopolitan1 (sec. IV) și Simbolul Apostolic (Textus receptus, sec. VII).

De ce se intitulează lucrarea de față «O istorie teologică a Simbolului Niceo-Constantinopolitan»? Viziunea teologică pe care se fundamentează este una holistică: istorică, teologică, simbolică, interdisciplinară și liturgică, încercând să descrie istoria Crezului Niceo-Constantinopolitan în toată complexitatea acesteia.

Considerăm că Simbolul credinței ortodoxe a parcurs două trasee fundamentale: 1. cel al formulării acestuia, pe baza revelației nou-testamentare, a practicii, teologiei, vieții și experienței martirice și liturgice a primelor comunități creștine, de către Sfinții Părinți de la Niceea (325) și Constantinopol (381); 2. cel al receptării sale în viața Bisericii, care a început imediat după formularea și aprobarea definitivă din 381 și s-a concretizat în asumarea doctrinară, baptismală, liturgică și în artă a acestuia. Această privire asupra istoriei Crezului Ortodox este ceea ce considerăm a fi o perspectivă teologică completă asupra unui text ce conține în mod succint întreaga credință a Bisericii și din care își hrănește credința, zi și noapte, întregul corp eclezial.”

Pr. conf. dr Daniel Benga