Dacă Raiul există. Texte de autocunoaștere și căutare, bazate pe experiențe reale 6006869

Iubirea lui Dumnezeu se naște din libertatea noastră de a-L urma liber, nu pentru că L-am văzut și nu putem să facem altfel, ci pentru că continuăm să vrem a-L întâlni chiar dacă nu L-am văzut niciodată, ridicând în spate ca pe o cruce sinele nostru adevărat. De aceea Hristos, după Învierea Lui și în vreme ce se afla între noi, rămâne ascuns și tăcut. Ascunzișurile Sale sunt atât de multe câți oameni există. Și deși uneori ne simțim foarte aproape de a-I descoperi ascunzișul, El își schimbă iarăși locul și se ascunde în altă parte, și jocul începe de la capăt. De asemenea alteori, când obosim de acest joc istovitor, El ne trimite un mic semn al prezenței Lui, pentru a continua cu și mai multă putere căutarea noastră fermecătoare.
Însă jocul acesta nu este ușor pentru toți. „Adevărata dragoste nu este tolerată de toate stările psihice, precum nici adevăratul Dumnezeu nu este tolerat. Ambele aceste stări extreme ale ființei pun în valoare cuvintele extreme ale lui Iisus: „Ca să-ți câștigi sufletul trebuie să-l pierzi”. Așadar acestea presupun jertfă și pierdere, și acel ținut necunoscut amețitor pe care trebuie să-l străbați noaptea, desculț, riscând totul. Pentru un miel pierdut, pentru un mărgăritar, pe toate le lași în urma. Aceste cuvinte se aud poetic și interesant, însă în realitate sunt insuportabile. Provocarea vieții adevărate doar pentru puțini, iar pentru cei mai mulți groază și înăbușire”.