Aventurile familiei elvețiene Robinson 63357

„Că trece viața noastră și ne vom duce,” spunea Împăratul David. Aceste cuvinte îmi tot răsunau în minte când mă purtam cu gândul peste ultimii zece ani petrecuți pe insulă, a căror cronică se află însemnată în paginile jurnalului meu. An după an, capitol după capitol, necontenit, tainic, timpul se scurgea. Umbra de tristețe aruncată asupra minții mele de o astfel de privire în urmă a fost risipită de gândurile pline de mulțumire față de Dumnezeu, pentru îndestularea și fericirea iubitei mele familii de-a lungul acestui răstimp atât de mare. Am avut pricini de bucurie nespusă văzându-i pe fiii noștri crescând până la vârsta maturității, întăriți printr-o pregătire timpurie pentru o viață destoinică, oriunde le-a fost sortit să ajungă.
Dorința mea cea mai mare este ca tinerii care citesc această istorioară despre viața și aventurile noastre să învețe din ea cât de minunată este viața petrecută în pace, muncă și credință în sânul unei familii armonioase și unite, în formarea unui caracter puternic, curat și bărbătesc.
Nu există om care să ocupe un loc mai bun în marea familie a poporului, nimeni nu este mai fericit sau mai iubit decât cei care pornesc din astfel de familii pentru a îndeplini noi îndatoriri și pentru a strânge laolaltă preocupări mereu reînnoite în jurul lor.