Rugăciunea în Duh și Adevăr 19021

Cele 153 de „capitole” Despre rugăciune ale avvei Evagrie Ponticul († 399) sunt cel mai „mistic” tratat evagrian. Fiecare din ele, de o concizie lapidară şi aparentă simplitate, e o nestemată şlefuită în multiple faţete. Alături de prologul conceput ca un program, cele 153 de „teze” despre rugăciune evagriene alcătuiesc totodată un ansamblu unitar pe cât de savant articulat, pe atât de enigmatic. Explicarea lor continuă să fie o provocare pentru toţi cei pasionaţi de teme duhovniceşti.
O regulă clasică a oricărei interpretări spune că sensul deplin al unui text poate fi sesizat doar ţinând seama de contextul apariţiei sale. Nici un mistic însă nu se roagă şi nu gândeşte în afara contextului său istoric, a mediului său uman foarte concret, iar acesta aruncă mult mai multă lumină decât se crede asupra gândirii lui. În cazul avvei Evagrie acest context fiind unul profund duhovnicesc, elucidarea lui permite evitarea multor anacronisme şi răstălmăciri de tot felul, ceea ce nu e puţin lucru.
Rod a peste trei decenii de meditaţie şi investigaţie susţinută asupra acestui text clasic al spiritualităţii filocalice, reflecţiile părintelui Gabriel Bunge s-au concretizat în seria celor treizeci de incitante şi lămuritoare studii cuprinse în volumul de faţă. Cele cinci secţiuni în care sunt grupate alcătuiesc tot atâtea etape ale unei demonstraţii inedite. Filozofia şi teologia evagriană a rugăciunii sunt atent şi fin reconstituite pe fundalul tradiţiei monahale egiptene ca replică dată controversei antropomorfiste de avva Evagrie aflat în dialog cu scrierile pahomiene şi epistolele antoniene, ferm ancorat în spiritualitatea Părinţilor pustiei şi interpret fidel al acesteia.